Structura Programului Operațional Regional 2014-2020

In anii următori numeroase investitii private si publice vor fi finantate prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Acest program își propune să asigure continuitatea viziunii strategice privind dezvoltarea regională în România, prin completarea și dezvoltarea direcțiilor și priorităților de dezvoltare regională conținute în PND și CNSR 2007–2013 și implementate prin POR 2007–2013, precum și prin alte programe naționale.

POR 2014–2020 își propune ca obiectiv general creșterea competitivității economice și îmbunătăţirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale prin sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri, a condițiilor infrastructurale și a serviciilor, care să asigure o dezvoltare sustenabilă a regiunilor, capabile să gestioneze în mod eficient resursele, să valorifice potențialul lor de inovare și de asimilare a progresului tehnologic.

In cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 vor exista mai multe axe prioritare si priorităti de finantare, după cum urmează:

Axa prioritară 1: Promovarea transferului tehnologic
Prioritate de investiții 1.1: Promovarea investițiilor în C&I, dezvoltarea de legături și sinergii între întreprinderi, centrele de cercetare și dezvoltare și învățământul superior, în special promovarea investițiilor în dezvoltarea de produse și de servicii, transferul de tehnologii, inovarea socială, ecoinovarea și aplicațiile de servicii publice, stimularea cererii, crearea de rețele și de grupuri și inovarea deschisă prin specializarea inteligentă, precum și sprijinirea activităților de cercetare tehnologică și aplicată, liniilor-pilot, acțiunilor de validare precoce a produselor, capacităților de producție avansate și de primă producție, în special în domeniul tehnologiilor generice esențiale și difuzării tehnologiilor de uz general

Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii
Prioritatea de investiții 2.1: Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri
Prioritate de investiții 2.2: Sprijinirea creării și extinderea capacităților avansate de producție și dezvoltarea serviciilor

Axa prioritară 3: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon
Prioritate de investiții 3.1: Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor
Prioritate de investiții 3.2: Promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri relevante pentru atenuarea adaptărilor Prioritate de investiții 3.3: Realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului

Axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile
Prioritate de investiții 4.1: Promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri relevante pentru atenuarea adaptărilor
Prioritate de investiții 4.2: Realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminări i terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului
Prioritate de investiții 4.3: Investițiile în educație, în formare, inclusiv în formare profesională pentru dobândirea de competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și formare

Axa prioritară 5: Conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural
Prioritate de investiții 5.1: Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural

Axa prioritară 6: Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță regional
Prioritate de investiții 6.1: Cresterea gradului de accesibilitate a zonelor rurale si urbane situate în proximitatea retelei TEN-T prin modernizarea drumurilor judetene

Axa prioritară 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului
Prioritate de investiții 7.1: Sprijinirea unei creșteri favorabile ocupării forței de muncă, prin dezvoltarea potențialului endogen ca parte a unei strategii teritoriale pentru anumite zone, care să includă reconversia regiunilor industriale aflate în declin, precum și sporire a accesibilității și dezvoltarea resurselor naturale și culturale specifice

Axa prioritară 8: Dezvoltarea infrastructurii sanitare şi sociale
Prioritate de investiții 8.1: Investiţiile în infrastructurile sanitare şi sociale care contribuie la dezvolta rea la nivel naţional, regional şi local, reducând inegalităţile în ceea ce priveşte starea de sănătate şi promovând incluziunea socială prin îmbunătăţirea accesului la serviciile sociale, culturale și de recreare, precum și trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de colectivitățile locale

Axa prioritară 9: Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate din mediul urban
Prioritate de investiții 9.1: Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea Comunităţii

Axa prioritară 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale
Prioritate de investiții 10.1: nvestițiile în educație, în formare, inclusiv în formare profesională pentru dobândirea de competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și formare

Axa prioritară 11: Extinderea geografică a sistemului de înregistrare a proprietăţilor în cadastru şi cartea funciară
Prioritate de investiții 11.1: Consolidarea capacității instituționale și o administrației publică eficientă

Axa prioritară 12: Asistență tehnică
Prioritate de investiții 12.1: Asistență tehnică

O expresie care poate “ucide” o afacere

Uneori marile companii se concentrează foarte mult pe politicile si strategiile de marketing si uită că la baza oricarei afaceri sunt oamenii. Este foarte adevărat că o firmă care oferă o gamă variată de produse la preturi competitive atrage un numar mare de clienti dar in ziua de azi, datorită concurentei extrem de puternice, a te concentra pe politica de produs, pret sau promovare nu garantează succesul.
Multe companii de renume ajung in situatii critice datorită comportamentului angajatilor, a modului in care acestia comunică intre ei si a modului in care acestia comunică cu clientii. Indiferent de renumele firmei in momentul in care angajatii unei companii nu au o atitudine corespunzătoare fată de client acestia se vor orienta către concurenta.

Probabil că ati auzit că grupul german Praktiker a vândut operaţiunile din România unui om de afaceri turc. Se pare ca nemtii nu erau foarte incantati de rezultatele din Romania dar pe de altă parte nici romanii nu erau foarte incantati de ceea ce li se intampla atunci cand ajungeau in magazin si asteptau 15-20 de minute pana cand un angajat binevoia să stea de vorba cu ei. Si uite asa romanii au inceput sa prefere magazinele Dedeman, chiar dacă imaginea acestei firme nu era acum cativa ani la nivelul celei nemtesti.
Dar acesta este doar un exemplu căci in viata de zi cu zi intalnim frecvent situatii in care angajatii unor mari companii se poartă necorespunzator cu clientii. In general conducerile marilor companii incearcă se remedieze astfel de situatii dar nu intotdeauna reusesc să indrepte rapid lucrurile.

Probleme de acest gen nu sunt cauzate de “rea intentie” ci de anumite lacune in managementul companiei si in special in ceea ce priveste management resurselor umane. Atunci cand astfel de probleme apar intr-o companie nu este foarte greu să iti dai seama de acest lucru deoarece există cateva expersii pe care dacă le intalnesti la angajatii companiei in mod sigur ceva nu e in regulă.
Una dintre expersiile pe care managerul unei companii trebuie să o monitorizeze cu atentie este:

 ” Nu e treaba mea „

In general firmele mari au numeroase proceduri de lucru iar angajatii noi sunt instruiti pentru a stii exact cum să procedeze si ce trebuie să facă in diferite situatii. Fiecare angajat isi stie responsabilitătile si stie pe cine să contacteze atunci cand ajunge in situatii care sunt inafara atributiilor sale.
Atunci cand sunt bine instruiti oamenii înțeleg noile responsabilități clar și le executa fără ezitare. Pană aici totul pare să fie bine dar de multe ori marea problemă o reprezintă faptul că angajatii se concentrează să execute bine doar sarcinile care le-au fost trasate. Din păcate destul de des se intamplă ca atunci cand apare o situatie care nu se incadrează in “sabloane” angajatul să spună: „nu e treaba mea” !
Dacă angajatul doar dă din umeri si spune „nu e treaba mea” clientul care aude aceasta expresie se simte insultat si in principiu va face următoarele lucruri:

• va povesti prietenilor săi experienta negativă avută;
• va posta pe diverse site-uri sau bloguri comentarii negative la adresa firmei;
• va depune o reclamatie la Oficiul pentru Protectia Consumatorilor;
• eventual va face o reclamatie (in caietul de reclamatii sau pe site-ul firmei … dacă exista asa ceva).

Ceea ce este grav este că in ziua de azi experientele negative sunt impartăsite pe Facebook și pe Twitter unde un astfel de mesaj poate deveni “viral”, si ca urmare poate avea un impact major intr-un timp scurt. Dacă astfel de mesaje negative publicate pe Facebook și pe Twitter sunt completate si de articole pe bloguri care au un număr mare de cititori nu este greu să iti imaginezi care va fi efectul pe care anumiti angajati il produc asupra afacerii atunci cand spun clientului „nu e treaba mea”.

Lumea afacerilor se mișcă din ce in ce mai repede si devine tot mai competitivă iar intr-o astfel de lume fiecare angajat al unei companii este important. Este imperios necesar ca toti angajații unei companii să înțeleagă că fiecare dintre ei reprezintă afacerea respectivă.

Odată cu creșterea numărului de consumatori care utilizează internetul și cu dezvoltarea explozivă a site-urilor de socializare, clientii au o putere sporită de “a ucide afacerea dvs.” și nu au nevoie de permisiunea dvs. pentru a face acest lucru.

In ziua de azi supraviețuirea unei companii depinde de toată lumea ! In momentul in care un client este nemultumit de anumite servicii si lansează critici la adresa unei companii fiecare angajat trebuie să fie capabil să ofere un răspuns si o solutie la problema clientului. Angajatii trebuie să inteleagă că sansa lor de a avea un loc de muncă stabil este legată de spravietuirea companiei si pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie să uite expresia „nu e treaba mea”.
In aceeasi măsură managerii companiilor trebuie să ia măsurile necesare pentru ca mentalitatea angajatilor să se schimbe. Pentru asta ei trebuie să acorde o mai mare atentie instruirii dar si cointeresării angajatilor.

Nu va așteptati ca o firmă cu angajați nemulțumiți să ofere servicii de calitate !

Aproape in orice afacere angajatii unei companii sunt la fel de importanti ca si activele fixe ale companiei. Managerii companiei trebuie să protejeze drepturile angajatilor si să ii mentină motivati, astfel incat acestia să ia decizii si să actioneze in interesul companiei.

Combateti  mentalitatea ” Nu e treaba mea ” !

.

V.T.

Firmele obligate sa-si schimbe denumirea mai au doar 1 an la dispozitie

Legea nr. 79/2012 obliga firmele inregistrate in Registrul Comertului care au in denumire sintagma „societate comerciala” sa inlocuiasca aceasta sintagma cu termenul „societate”.
Firmele au doi ani la dispozitie pentru a opera aceste modificari in actele lor constitutive, incepand cu data de 1 februarie 2013.
Oficiul National al Registrului Comertului a publicat lista completa a societatilor comerciale obligate sa isi schimbe denumirea incepand cu data de 01.02.2013.

Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant deruleaza fapte de comert si contine, in cazul societatilor cu personalitate juridica, o denumire proprie si/sau numele unuia sau mai multor asociati, de natura a o deosebi de firma ceilalti agenti economici, neincluzand forma juridica sub care acestea isi desfasoara activitatea.

Puteti verifica daca va aflati in aceasta situatie accesand linkul urmator: anunt

Credite pentru investitii acordate IMM-urilor in franci elveţieni

CEC va acorda IMM-urilor din sectoare productive, sănătate, turism şi comerţ, credite în lei pentru investiţii, cu o dobanda de aprox. 3,6 – 3,7 % pe an (o marjă de un punct procentual peste ROBOR 6 luni), pe baza unui grant de 20 milioane de franci elveţieni oferit de Elveţia.
In luna ianuarie 2014 s-a incheiat acodul pentru „Programul Româno-Elveţian pentru IMM-uri”, acord incheiat intre Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei reprezentat de ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism şi partea elveţiană, reprezentată de ambasadorul elevetian.
Programul de finantare a IMM-urilor se va derula prin CEC Bank. La suma virată de statul elveţian prin „Programul Româno-Elveţian pentru IMM-uri”, CEC va contribui cu echivalentul a 8,5 milioane de franci elveţieni, astfel că suma totală disponibilă se va ridica la echivalentul a 28,5 milioane franci elveţieni.
Fiecare IMM va putea accesa un credit de cel mult 100.000 de franci elveţieni (366.330 lei).
Acest program de finantare este bine venit in conditiile in care afacerile mici au fost puternic afectate de reticenta din ultimii ani a băncilor de a mai credita firmele mici, ca urmare a acumulării de credite neperformante in perioada crizei economice. Mai mult decat atat, dobanda la acest credit pare să fie avantajoasă, in conditiile in care nivelul dobanzilor practicate de băncile din Romania este unul ridicat. Potrivit unei cercetări efectuate anul trecut, 85% dintre reprezentantii companiilor au afirmat că nivelul dobanzilor practicate de bănci este prea mare, in timp ce 11% au considerat că este unul acceptabil.

Teoretic, la un credit de 100.000 de franci elveţieni acordat pe o perioada de 3 ani cu o dobanda de 3,65% an firma ar avea de platit dobanzi totale 5.609 franci elveţieni, ceea ce este rezonabil.

Chiar dacă dobanda este avantajoasă trebuie subliniat faptul că există un factor de risc important: posibila apreciere a francului elveţian in raport cu leul. Foarte multi isi aduc aminte de creditele ipotecare acordate in franci elvetieni in perioada 2007-2008, care apoi au devenit un cosmar pentru multi romani, ca urmare a intăririi monedei elvetiene.

Firmele mici interesate de obtinerea unei astfel de finantări pot accesa şi o garanţie emisă de Fondul Naţional de Garantare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, care să acopere 80% din valoarea împrumutului (20% va fi acoperit de împrumutat).

Cum se calculeaza impozitul pe venit pentru PFA, II si IF

Multe dintre afacerile mici din Romania se deruleaza sub umbrela unei Intreprinderi Individuale (I.I.), a unei Intreprinderi Familiale (I.F.) sau ca Persoana Fizica Autorizata (P.F.A.). Conform legii acestia realizeaza venituri din activităţi independente.
Venituri obtinute din activităţi independente fac parte din categoria veniturilor supuse impozitului pe venit.
Pentru a avea profituri cat mai mari e recomandat sa stii cum se stabilesc impozitele datorate si sa ai cat mai multe cheltuieli deductibile !

Cotele de impozitare
Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil (venitului net).

A. Stabilirea venitului net anual pentru persoanele care obtin venituri din activităţi independente impozitate in sistem real
Potrivit prevederilor codului fiscal venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă;
f) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despăgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.

Cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri deductibile
Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c) să respecte regulile privind amortizarea;
c^1) să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiţii în mijloace fixe pentru cabinetele medicale.
d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4. persoane care obţin venituri din salarii, cu condiţia impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plăţii de către suportator.
e) să fie efectuate pentru salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, reprezentând indemnizaţiile plătite acestora, precum şi cheltuielile de transport şi cazare.
Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat: cheltuielile de sponsorizare, mecenat, protocol, cheltuielile sociale, pierderile privind bunurile perisabile, cheltuielile reprezentând tichetele de masă, contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, prima de asigurare voluntară de sănătate, cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria – rata de leasing – în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale, cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate.
Nu sunt cheltuieli deductibile: sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale, cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile, impozitul pe venit datorat, cheltuielile cu prime de asigurare speciale, donaţii de orice fel, amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale, ratele aferente creditelor angajate, cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar, cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare, 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a căror masă maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 to şi nu au mai mult de 9 scaune, aflate în proprietate sau în folosinţă (aceste cheltuieli sunt integral deductibile doar pentru vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază, servicii de curierat, vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii sau vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi).

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie. În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii.

B. Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit
În cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale din fapte de comerţ, din prestări de servicii (altele decât cele de medic, avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau alte profesii reglementate), precum şi din practicarea unei meserii, venitul net anual se determină pe baza normelor de venit de la locul desfăşurării activităţii.
Nomenclatorul activităților pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit este elaborat de Ministerul Finanțelor Publice. Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București au obligația de a stabili anual nivelului normelor de venit si de publicare a acestora, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.

Norma de venit pentru fiecare activitate independentă desfăşurată de contribuabil care generează venit comercial nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulţit cu 12.
Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligația să completeze numai partea din Registrul-jurnal de încasări și plăți referitoare la încasări, potrivit reglementărilor contabile elaborate în acest scop.
Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul fiscal următor, au obligația determinării venitului net anual în sistem real.

IMPORTANT: Pentru a afla mai multe detalii si informatii “la zi” legate de modul de calcul a impozitului pe venit va recomandam sa consultati Codul Fiscal actualizat TITLUL III Impozitul pe venit.

Cat costa intocmirea unei cereri de finantare pentru obtinerea unui ajutor de minimis in valoare de 200.000 EURO ?

După ce timp de aproape 2 ani intreprinderile mici si mijlocii romanesti din mediul urban nu au avut acces la programele de finantare nerambursabilă, anul acesta Guvernul Romaniei le-a făcut o surpriză plăcută lansand o noua schemă de ajutoare de minimis.
Potrivit acestei scheme intreprinderile care nu sunt in dificultate si nu au datorii la bugetul de stat pot obtine o finantare nerambursabilă de 100% pentru investitiile ce doresc să le efectueze dacă isi iau un angajament ferm privind menţinerea locurilor de muncă existente la data înregistrării cererii de acord pentru finanţare, precum şi crearea până la finalizarea investiţiei şi menţinerea, pe o perioadă de minimum 3 ani de la finalizarea investiţiei, a:
– 5 locuri de muncă, din care cel puţin două locuri de muncă pentru persoane care nu au avut contract individual de muncă în ultimele 3 luni, în cazul unui ajutor de minimis de până la 100.000 euro inclusiv;
– 7 locuri de muncă, din care cel puţin 3 locuri de muncă pentru persoane care nu au avut contract individual de muncă în ultimele 3 luni, în cazul unui ajutor de minimis de la 100.000 euro până la 200.000 euro inclusiv.

Si fiindcă multe firme de consultantă in afaceri au „somat” in ultima vreme, imediat ce s-a publicat draftul de hotarare privind schema de ajutoare de minimis, acestea au inceput să promoveze aceasta oportunitate de finantare in speranta castigarii de noi clienti.

In ultima saptămană am avut intalniri cu mai multi intreprinzători care au primit oferte de la firmele de consultantă pentru intocmirea dosarelor necesare obtinerii unor astfel de finantari si am incercat să vedem cat costă intocmirea documetatiei pentru obtinerea unui ajutor de minimis de catre o firmă de specialitate.

In principiu pe piată circulă 2 categorii de oferte. Din prima fac parte cele ale firmelor care oferă asistentă doar pentru intocmirea dosarelor ce trebuie inaintate către Ministerul Finantelor Publice si care nu isi iau niciun angajament legat de obtinerea finantării sau de implementarea proiectului. Din informatiile culese ofertele acestora variază intre 300 EURO si 1.500 EURO, cele mai multe dintre ofertele de acest tip situându-se in jurul valorii de 800-1.000 EURO.
Din cea de a doua categorie fac parte cele care lucrează pe % din valoarea finantării nerambursabile si care isi incasează banii in 3 etape, respectiv:
– o sumă fixă de bani la predarea documentatiei către beneficiar;
– o primă de succes pentru cazul in care firma obtine acordul pentru finantarea proiectului de investitii;
– o altă sumă de bani pentru asistenta oferită in vederea implementării proiectului.
Din informatiile culese, sumele totale pentru cele 3 etape reprezintă intre 4% si 12% din valoarea finantării nerambursabile, marea majoritate a ofertelor fiind de 5-7% in cazul finantărilor de 200.000 EURO si de 8-9% in cazul finantărilor de 100.000 EURO.
Cu alte cuvinte pretul mediu pentru servicii de intocmire documentatie si asistenta completă pentru implementarea proiectului (pana la primirea transei finale) este de:
– aproximativ 12.000 EURO in cazul finantărilor de 200.000 EURO;
– aproximativ 8.500 EURO in cazul finantărilor de 100.000 EURO.

In general firmele serioase de consultantă merg pe varianta a doua, ele solicitand sume intre 500 si 800 EURO pentru intocmirea documentatiei, diferenta pană la 12.000 EURO (8.500 EURO pentru finantările mici) urmand a fi platită la primirea instiintării privind castigarea finantării si apoi in alte 2 transe pe parcursul implementării proiectului.
In cele mai multe cazuri la preturile anterior mentionate sa mai adauga si TVA.

Am reusit să aflăm si detalii despre o astfel de ofertă. O firmă cu experienta in acest domeniu isi fundamentează ofertele astfel:

• Durata medie de implementare (inclusiv realizare studiu economic) = 12 luni
• Numar mediu ore om lucrate/luna = 16 ore/luna
• Salar orar net consultant = 40 EURO/ora
• Total cheltuiala cu salarizare consultant = 57 EURO/ora
• Total cheltuieli salariale = 12 luni x 16 ore/luna x 57 EURO/ora = 10.944 EURO
• Cheltuieli de regie / administratie = 1.056 EURO
• Total general oferta: 12.000 EURO + TVA

Daca vezi fundamentarea cheltuielilor pretul pare sa fie rezonabil.

Afaceristii romani se concentreaza asupra exporturilor

Chiar dacă statisticile oficiale indică o usoară redresare a economei intreprinzatorii romani au fost si sunt in continuare nemultumiti de mediul de afaceri. Managerii firmelor sunt nemultumiti atat de politica economică a guvernului, de modul in care institutiile statului se comportă in relatia cu agentii economici, dar si de seriozitatea partenerilor de afaceri romani.
Să faci afaceri in Romania a ajuns o activitate extrem de riscantă datorită numarului mare de „tepari” care incă actionează pe piata romanească.
Potrivit datelor Bancii Nationale a Romaniei, in anul 2012 au fost raportate 10.505 cecuri fară acoperire si 174.845 bilete la ordin fară acoperire. Cumulat putem vorbi de instrumente de plată fără acoperire in valoare de 8,6 miliarede lei (aproximativ 1,96 miliarde EURO).
Dacă la toate astea mai adaugăm si puterea de cumpărare redusă a romanilor este usor să intelegem de ce oamenii de afaceri si-au canalizat eforturile către piata internatională si in special cea europeană. Acest lucru reiese din ultimele rapoarte referitoare la Comertul internaţional cu bunuri în perioada ianuarie – februarie 2013, publicate in cursul lunii aprilie 2013 de Institutul National de Statistică.
Se pare că deficitul balantei comerciale a României s-a redus la 208,2 milioane euro – cel mai mic nivel lunar din ultimii 10 ani.
În luna februarie 2013, conform estimărilor preliminare, deficitul balantei comerciale a fost de 208,2 milioane euro, mai mic cu 301,1milioane euro decât cel înregistrat în luna februarie 2012, fiind cel mai mic nivel lunar din ultimii 10 ani. Exporturile FOB au însumat 3873,3 milioane euro, iar importurile CIF au însumat 4081,5 milioane euro.
Comparativ cu luna februarie 2012, exporturile au crescut cu 10,0% iar importurile au crescut cu 1,3% (la valori exprimate în euro). Acesta este unul din motivele pentru care EUROSTAT situeaza Romania pe locul 4 intr-un top referitor la rata de crestere a produsului intern brut in 2013 fata de 2012.

Se pare că nemultumirile acumulate de managerii romani in ultimii ani i-au impis la actiune si ca urmare firmele romanesti au inceput să exporte mărfuri pe piete pe care sunt bani si nu se trag tepe.
Exportul către tările din vestul Europei si catre alte tări dezvoltate este si va fi si in viitor una dintre cele mai bune solutii pentru cresterea profitabilitatii unei firme. Multi afirmă ca nu este asa datorită concurentei puternice si a adaosurilor relativ mici ce trebuie să le practici dacă vrei să vinzi pe aceste piete. Acesti critici scapă insă din vedere 2 elemente:
– volumul posibil al vanzarilor
– ponderea extrem de mica a sumelor neincasate (sau cu alte cuvinte numar redus de „tepe”)
Chiar dacă adaosurile sunt mici profiturile absolute ale unei firme sunt mari atunci cand volumul vanzarilor este mare. De exemplu, la un volum total al exporturilor de 10 milioane de EURO cu un adaos de 6% pe care l-ai putea realiza din exportul de mobila in Germania castigi mai bine decat din vanzarea unor marfuri in valoare de 1 milion de EURO cu un adaos de 30% pe piata romanească. Dacă la asta mai adaugi si faptul că la vanzări totale de 1 milion EURO in Romania ai sanse mari să iei teape de cel putin 50.000 EURO nu este deloc greu să iti dai seama care afacere este mai profitabilă. Mai grav este atunci cand un client important al tau din Romania intră in insolventă si nu iti poti incasa facturi care pot ajunge si la 20% din cifra de afaceri. In acest caz in mod sigur nu mai vorbim de profit ci de pierdere, fiindcă tu iti pierzi atat adaosul tău cat si costul mărfii comercializate.

Concluzia: exportul către tariile cu economii puternice reprezinta una dintre cele mai bune solutii pentru a iti creste profitabilitatea firmei. Cei care au simtul afacerilor bine dezvoltat au facut deja pasul !

Autorizari necesare pentru deschiderea unui magazin online

Afacerile online incep sa devina din ce in ce mai profitabile datorita cresterii continue a numarului de utilizatori ai internetului si datorita evolutiei obiceiurilor de cumparare. O categorie aparte in randul afacerilor online o reprezinta magazinele online. Aceste incep treptat sa ia locul magazinelor clasice iar incasarile acestor magazine sunt pe o panta ascendenta.

Multi dintre cei care se gandesc  sa demareze o astfel de afacere se intreaba de ce autorizatii au nevoie pentru a deschide un magazin online.

1. In primul rand e nevoie de o firma, fie ca este vorba de o societate comerciala infiintata in baza Legii nr. 31/ 1990, cu modificarile si completarile ulterioare fie Persoana fizica autorizata, Intreprindere individuala sau Intreprindere familiala infiintata  in baza OUG nr. 44/ 2008.

2. Autorizatii necesare functionarii unei firme.
In prima etapa autorizarea functionarii unei firme pentru un anumit domeniu de activitate se aproba de judecatorul delegat la ORC. Apoi la demararea efectiva a activitatii proprietarul este obligat sa obtina Autorizatia de functionare de la Primaria localitatii in care isi desfasoara activitatea. In prealabil, atunci cand este cazul (in functie de timpul marfii comercializate prin magazinul online) trebuie obtinute autorizatii de Mediu, PSI si dupa caz de la Directia sanitara si Directia Sanitar-Veterinara. Dupa ce va angajati personalul va trebui sa aveti grija si de autorizatia privind protectia muncii.

3. In ceea ce priveste functionarea propriu-zisa a magazinului online, legea care reglementeaza acest aspect este Legea nr. 365 din 7 iunie 2002.
Pentru a respecta normele legale in vigoare, magazinul online trebuie sa contina:
– Numele complet al firmei care desfasoara afacerea prin intermediul magazinului online.
– Datele complete de identificare (Cod Fiscal, Nr de inregistrare la Registrul Comertului, Adresa).
– Datele de identificare ale autoritatii competente, in cazul in care activitatea desfasurata este supusa unui regim de autorizare.
– Preturile aferente pentru produsele oferite spre vanzare.
– Autorizatia de la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, deoarece firma care administreaza magazinul online devine operator de date cu caracter personal in momentul in care cere clientilor sa completeze formularul de inscriere in magazin in vederea finalizarii comenzii.
– Link de pe prima pagina catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor www.anpc.gov.ro. (conform Ordinului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului nr. 433/2009).

Succes !

Ce e mai profitabil: un magazin online sau un magazin clasic ?

Comertul este o activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vanzare-cumpărare (negoţ). Asta inseamnă a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali cu un anumit adaos. In timp evolutia economiei a condus la o largă diversificare a activitătilor din sfera comertului, atat din punct de vedere ale metodelor de vânzare sau formelor de distributie cat si al repartiţiei geografice.

Comertul clasic
Comerţul desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de vânzare este forma cea mai veche si obişnuită de comerţ. Caracteristic pentru acest gen de activitate este faptul ca unitatile de comert asigură condiţiile necesare pentru o expunere largă a marfurilor, pentru o alegere necondiţionată a produselor de către clienţi, precum şi pentru prestarea unor servicii comerciale care contribuie la îmbunătăţirea procesului de cumpărare. In cele mai multe cazuri clientii pot sa vadă, să atingă, sa incerce si chiar să miroasa (dacă e cazul) marfurile care ii intereseaza.
În cadrul acestui tip de comerţ se folosesc tehnici comerciale deosebit de complexe şi metode de vânzare foarte variate, bine adaptate pietei si nevoilor clientilor.

Comertul electronic
Ultimii 10 ani au adus o dezvoltare rapidă a tehnologiilor informaţionale ceea ce a condus printre altele si la revoluţionarea comerţului. A aparut comertul electronic care are ca mediu comercial internetul. Acesta ofera posibilitatea de a efectua cumpărături prin reţeaua internet, consultând cataloage electronice pe Web şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a altor instrumente de plată.
Avantajele comertului electronic pentru consumatori sunt evidente:
– posibilitatea de a analiza intr-un timp foarte scurt o mare varietate de oferte, atat din punct de vedere al gamei de produse si calitătii produselor cat si din punct de vedere al preturilor;
– acces instantaneu la produsele diversilor comercianti din diverse zone ale tarii si din străinatate;
– efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră din zi si din noapte si in orice zi a anului;
– in cazul produselor digitale primirea instantanee la domiciliu produsul comandat;
– posibilitatea monitorizarii promotiilor;
Pe scurt, pentru clienti, comertul electronic inseamnă o comoditate sporită.
Pe de altă parte există si anumite inconveniente pentru clientii care cumpara online:
–  imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online;
–  securitatea platilor;
–  imposibilitatea incercarii mărfurilor ceea ce in cazul incăltămintei si a hainelor poate fi o adevarată problemă;

Dacă comparăm cele 2 forme de comert ne vom da seama că desi comertul clasic este foarte bine dezvoltat si adaptat cerintelor clientilor datorită felului in care evoluează societatea, viitorul este al comertului electronic. Este adevarat ca exista si produse care nu se pretează prea bine la comertul online, dar marea majoritate a mărfurilor pot fi vandute prin magazinelor online.

Pentru cei interesati de pornirea unei afaceri intrebarea care se pune este: ce este mai rentabil ? …. sa deschid un magazin clasic sau un magazin online ?

Din punctul nostru de vedere raspunsul este simplu: magazin online. Pentru a argumenta acest raspuns vom incerca să punctăm cateva aspecte:
– nu este necesar un spatiu comercial costisitor. Este suficient un depozit, care poate fi amplasat chiar si la marginea orasului sau intr-un sat;
– nu e necesar să investesti in superfinisaje ale spatiului sau mobilier comercial scump;
– in ultima vreme oferta firmelor de software care pun la dispozitie magazine online a devenit extrem de convenabilă din punct de vedere financiar;
– se poate lucra cu un numar de angajati mult mai mic decat in cazul magazinelor clasice;
– se poate demara afacerea cu un stoc de marfa mult mai mic decat in cazul magazinelor clasice;
– aria de acoperire este nationala sau chiar internatională.

Este deja demonstrat ca magazinele online sunt mai profitabile decat cele clasice !

ATENTIE: desi pare foarte simplu nu este chiar asa deoarece in cazul magazinelor online există si niste probleme:
– promovarea afacerii este mult mai complicată decat in cazul unei afaceri clasice;
– clientii pot compara mult mai usor oferta magazinului cu ofertele concurentilor si in cazul in care raportul pret calitate nu e corespunzator sansele de reusita sunt aproape nule !
Cei care cred ca e destul sa iti cumperi un site (magazin online) pentru a avea succes vor avea probabil o surpriza neplacuta.

Dimensiunea minima a unui spatiu comercial necesar unei afaceri profitabile

Aproape toti cei care doresc sa isi deschida o afacere in domeniul comertului en-detail sunt preocupati mereu de amplasamentul spatiului si bineinteles de marimea lui. Este absolut normal deoarece acestea sunt elemente care influenteaza major profitabilitatea unei afaceri din sfera comertului.

Ar fi ideal  sa iti poti deschide un magazin de cateva mii de metri patrati si sa concurezi supermarketurile sau hipermarketurile dar asta inseamna investitii imense in cladiri, stocuri de marfa si costuri ridicate de operare (salarii utilitati, servicii, etc.). Pe de alta parte un magazin nu poate fi nici prea mic. Un magazin nu poate functiona numai daca dispune de un spatiu propriu, dotat si amenajat special pentru primirea, pastrarea si vânzarea marfurilor.

Pentru a functiona legal si a corespunde exigentelor din ziua de astazi ale clientilor trebuie sa aiba urmatoarea structura:

1. Sala de vânzare – unde are loc procesul de vânzare a marfurilor;
2. Spatiul pentru depozitarea marfurilor – destinat pastrarii stocurilor;
3. Spatii auxiliare, dupa caz, în functie de profilul magazinului:
   – spatii pentru grupuri sanitare si sociale (vestiare pentru personal, dusuri, camere pentru repaus sau spatii pentru servirea mesei);
   – spatii pentru amplasarea tubulaturii de ventilatie, încalzirea aerului, conducte de alimentare cu apa, colectarea de ape uzate, cabluri electrice, cabluri telefonice;
   – spatii pentru primirea, dezambalarea si receptionarea marfurilor;
   – spatii pentru depozitarea temporara a ambalajelor;
   – spatii pentru efectuarea operatiunilor de retusat confectii si tricotaje sau pentru mici reparatii ale bunurilor de folosinta îndelungata;
   – spatii pentru diverse alte activitati;
   – birouri;
   – spatii tehnice: centrale termice, aparatuta de ventilatie si conditionare a aerului, centru de comanda/control IT (centrala telefonica, camere de supraveghere, statie de radioficare), hidrofor, statie de pompare-evacuare a apei uzate, încaperi pentru lifturi, spatii pentru tablouri electrice, etc.;
   – goluri pentru lifturi, scari rulante, benzi transportoare, tobogane etc.

Pana la urma, pentru buna functionare a unui magazin pe langa spatiul destinat efectiv vanzarii sunt necesare o serie de alte spatii in care clientii nu au acces. Si totusi care este dimensiunea minima a spatiilor pentru a putea deschide un magazin profitabil?

Se pare ca in ziua de azi ai nevoie de:

• minimum   90 mp – 120 mp pentru a deschide un mic magazin la tara
• minimum 100 mp – 150 mp pentru a deschide un mic magazin de cartier (magazin de proximitate)
• minimum 120 mp – 175 mp pentru a deschide un mic magazin cu imbracaminte
• minim 500-600 mp pentru a deschide un magazin de mobila.

Trebuie sa subliniem ca suprafetele indicate anterior sunt orientative. Asta fiindca suprafaţa de vânzare a unui magazin depinde de mai multi factori, dintre care mentionam :

•  volumul si structura asortimentului de mărfuri comercializat;
•  formele de expunere si vânzare;
•  obiceiurile de cumpărare a populaţiei;
•  amplasarea magazinului si particularitătile sale constructive.